etajare sf [At: LTR² VII, 310 / Pl: ~jări / E: etaja] 1-2 Dispunere în etaje (1-2) Si: etajat¹ (1-2).

ETAJARE s.f. Acțiunea de a etaja și rezultatul ei. [< etaja].

etaja vtr [At: ANGHEL, PR. 147 / Pzi: ~jez / E: fr étager] 1-4 A (se) așeza în etaje (1-2).

ETAJA, etajez, vb. I. Tranz. A așeza în etaje, în rînduri suprapuse. Kremlinul... e un rezumat al istoriei Rusiei, etajat și despărțit în epoci de la Ruric și pînă la ultimii autocrați Romanovi. SADOVEANU, C. 45. ◊ Refl. Am sub ochi... o serie de capete care se etajează, o piramidă de efigii care se suprapun. ANGHEL, PR. 147.

ETAJA vb. I. tr., refl. A (se) așeza în etaje, în rînduri suprapuse. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. étager].

ETAJA vb. tr., refl. a (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. (< fr. étager)

A SE ETAJA pers. 3 se~ează A se dispune în etaje; a se așeza în rânduri suprapuse; a se suprapune. /<fr. étager

A ETAJA ~ez tranz. A face să se etajeze; a suprapune. /<fr. étager

etajare s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări

etajare s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări

etajare s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări

etaja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etajez, 3 etajează, 1 pl. etajăm; conj. prez. 1 sg. să etajez, 3 să etajeze; ger. etajând

etaja (a ~) vb., ind. prez. 3 etajează, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 să etajeze; ger. etajând

etaja vb., ind. prez. 1 sg. etajez, 3 sg. și pl. etajează, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etajeze; ger. etajând

etaja (ind. prez. 3 sg. și pl. etajează, 1 pl. etajăm, ger. etajînd)

ETAJARE suprapunere cu parașutele în proba de lucru relativ pe cupolă (v.)