2 intrări

4 definiții

ESTORCÁ vb. I v. extorca.

ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.

ESTORCÁ vb. I. v. extorca.

Intrare: estorca
estorca
verb (VT204) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estorca estorcare estorcat estorcând singular plural
estorchea estorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estorchez (să) estorchez estorcam estorcai estorcasem
a II-a (tu) estorchezi (să) estorchezi estorcai estorcași estorcaseși
a III-a (el, ea) estorchea (să) estorcheze estorca estorcă estorcase
plural I (noi) estorcăm (să) estorcăm estorcam estorcarăm estorcaserăm, estorcasem*
a II-a (voi) estorcați (să) estorcați estorcați estorcarăți estorcaserăți, estorcaseți*
a III-a (ei, ele) estorchea (să) estorcheze estorcau estorca estorcaseră
Intrare: estorcat
estorcat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estorcat estorcatul estorca estorcata
plural estorcați estorcații estorcate estorcatele
genitiv-dativ singular estorcat estorcatului estorcate estorcatei
plural estorcați estorcaților estorcate estorcatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)