opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTIVA vb. I. tr. a ține vitele sau oile vara la munte. II. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra. (< fr. estiver)

ESTIV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

ESTIV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

estiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr estive] (Rar) 1-4 Estival (1-4).

ESTIV, -Ă adj. Estival. [< lat. aestivus].

ESTIV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)

*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

estiva vb., ind. prez. 3 sg. estivează

estiv (livr.) adj. m., pl. estivi; f. estivă, pl. estive

estiv adj. m., pl. estivi; f. estivă, pl. estive

estiv adj. m., pl. estivi; f. sg. estivă, pl. estive

Intrare: estiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estiva
  • estivare
  • estivat
  • estivatu‑
  • estivând
  • estivându‑
 singular plural
  • estivează
  • estivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estivez
 (să)
  • estivez
  • estivam
  • estivai
  • estivasem
a II-a (tu)
  • estivezi
 (să)
  • estivezi
  • estivai
  • estivași
  • estivaseși
a III-a (el, ea)
  • estivează
 (să)
  • estiveze
  • estiva
  • estivă
  • estivase
plural I (noi)
  • estivăm
 (să)
  • estivăm
  • estivam
  • estivarăm
  • estivaserăm
  • estivasem
a II-a (voi)
  • estivați
 (să)
  • estivați
  • estivați
  • estivarăți
  • estivaserăți
  • estivaseți
a III-a (ei, ele)
  • estivează
 (să)
  • estiveze
  • estivau
  • estivară
  • estivaseră
Intrare: estiv
estiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estiv
  • estivul
  • estivu‑
  • estivă
  • estiva
plural
  • estivi
  • estivii
  • estive
  • estivele
genitiv-dativ singular
  • estiv
  • estivului
  • estive
  • estivei
plural
  • estivi
  • estivilor
  • estive
  • estivelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

estiva, estivezverb

  • 1. tranzitiv A ține vitele sau oile vara la munte. MDN '00
  • 2. intranzitiv (Despre turme) A petrece vara la pășune (la munte). MDN '00
    sinonime: văra
etimologie:

estiv, estivăadjectiv

  • 1. Estival. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: estival
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.