9 definiții pentru estival


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. De vară, din timpul verii; estiv. – Din fr. estival.

ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. De vară, din timpul verii; estiv. – Din fr. estival.

ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. (Pretențios sau glumeț) De vară, din timpul verii. Cataloagele cîtorva librării străine și un dicționar portativ... alcătuiesc biblioteca mea estivală. IBRĂILEANU, A. 8. Aceea este rezidența pe care mi-am ales-o pentru vilegiatură estivală. CARAGIALE, O. VII 42. ♦ Văratic. Frigul... coboară atunci în văi, peste florile estivale. BOGZA, C. O. 56.

ESTIVÁL, -Ă adj. De vară, din timpul verii; estiv, văratic. [< fr. estival, cf. lat. aestivalis].

ESTIVÁL, -Ă adj. de vară; estiv. (< fr. estival)

ESTIVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de timpul verii; de vară. /<fr. estival

estival a. ce naște sau se produce în timpul verii: insecte, flori estivale.

*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estivál adj. m., pl. estiváli; f. estiválă, pl. estivále

estivál adj. m., pl. estiváli; f. sg. estiválă, pl. estivále

Intrare: estival
estival adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estival
  • estivalul
  • estivalu‑
  • estiva
  • estivala
plural
  • estivali
  • estivalii
  • estivale
  • estivalele
genitiv-dativ singular
  • estival
  • estivalului
  • estivale
  • estivalei
plural
  • estivali
  • estivalilor
  • estivale
  • estivalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)