7 definiții pentru estiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr estive] (Rar) 1-4 Estival (1-4).

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.

ESTÍV, -Ă adj. Estival. [< lat. aestivus].

ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)

*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estív adj. m., pl. estívi; f. estívă, pl. estíve

estív adj. m., pl. estívi; f. sg. estívă, pl. estíve

Intrare: estiv
estiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estiv
  • estivul
  • estivu‑
  • esti
  • estiva
plural
  • estivi
  • estivii
  • estive
  • estivele
genitiv-dativ singular
  • estiv
  • estivului
  • estive
  • estivei
plural
  • estivi
  • estivilor
  • estive
  • estivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)