2 intrări

2 definiții

ESTÍNDERE s.f. v. extindere.

ESTÍNDE vb. III. v. extinde.

Intrare: estindere
estindere
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estindere estinderea
plural estinderi estinderile
genitiv-dativ singular estinderi estinderii
plural estinderi estinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: estinde
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estinde estindere estins estinzând singular plural
estinde estindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estind (să) estind estindeam estinsei estinsesem
a II-a (tu) estinzi (să) estinzi estindeai estinseși estinseseși
a III-a (el, ea) estinde (să) estindă estindea estinse estinsese
plural I (noi) estindem (să) estindem estindeam estinserăm estinseserăm, estinsesem*
a II-a (voi) estindeți (să) estindeți estindeați estinserăți estinseserăți, estinseseți*
a III-a (ei, ele) estind (să) estindă estindeau estinseră estinseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)