2 intrări

18 definiții

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A determina prețul, cantitatea, valoarea exactă a unui lucru; a evalua, a prețui. Estimăm... numai briliantele, căci numai ele ne interesează. Oricînd se pot demonta și a doua zi reapar în vitrină. C. PETRESCU, A. 326. Exacta cîtime a stînjenilor n-am putut-o estima. I. IONESCU, M. 22.

estimá (a ~) vb., ind. prez. 3 estimeáză

estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)

A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare

ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime.

ESTÍMĂ, estime, s. f. Determinare a punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama numai de drumul și de viteza acesteia. – Din fr. estime.

estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme

estímă s. f., g.-d. art. estímei; pl. estíme

ESTÍMĂ s.f. Determinarea punctului în care se află o navă pe glob, ținând seama de drumul și de viteza acesteia. [< fr. estime].

ESTÍMĂ s. f. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă. (< fr. estime)

*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESTIMÁ vb. a aprecia, a calcula, a evalua, a măsura, a prețui, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prínde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.)

ESTIMĂ metodă de determinare a poziției aeronavei în zbor folosind ca elemente de bază drumul și distanța parcursă față de un punct determinat precis prin observații astronomice. Estima utilizează drept procedee trasarea elementelor de navigație pe hartă sau calculul cu ajutorul taselor de estimă, punctul obținut se numește punct estimat, iar navigația bazată pe estimă – navigație estimată.

Intrare: estimă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esti estima
plural estime estimele
genitiv-dativ singular estime estimei
plural estime estimelor
vocativ singular
plural
Intrare: estima
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estima estimare estimat estimând singular plural
estimea estimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estimez (să) estimez estimam estimai estimasem
a II-a (tu) estimezi (să) estimezi estimai estimași estimaseși
a III-a (el, ea) estimea (să) estimeze estima estimă estimase
plural I (noi) estimăm (să) estimăm estimam estimarăm estimaserăm, estimasem*
a II-a (voi) estimați (să) estimați estimați estimarăți estimaserăți, estimaseți*
a III-a (ei, ele) estimea (să) estimeze estimau estima estimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)