esteziometrie sf [At: DER / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr esthésiométrie] 1-2 (Metodă de) măsurare a sensibilității tactile prin stabilirea distanței minime la care vârfurile esteziometrului, aplicate pe piele, determină două senzații distincte. corectat(ă)

ESTEZIOMETRIE s.f. Metodă de măsurare a sensibilității tactile cu ajutorul esteziometrului. [Gen. -iei. / < fr. esthésiométrie].

ESTEZIOMETRIE s. f. metodă de măsurare a sensibilității tactile cu ajutorul esteziometrului. (< fr. esthésiomètre)

esteziometrie (desp. -zi-o-me-tri-) s. f., art. esteziometria, g.-d. art. esteziometriei; pl. esteziometrii, art. esteziometriile (desp. -tri-i-)

esteziometrie (-zi-o-me-tri-) s. f., art. esteziometria, g.-d. art. esteziometriei; pl. esteziometrii, art. esteziometriile

esteziometrie s. f. (sil. -zi-o-, -tri-), art. esteziometria, g.-d. art. esteziometriei; pl. esteziometrii, art. esteziometriile

ESTEZIO- (ESTESIO-) „senzație, sensibilitate”. ◊ gr. aisthesis „percepere, simțire, senzație” > fr. esthésio-, germ. ästhesio-, it. estesio-, engl. esthesio- > rom. estezio- și estesio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă ganglionară embrionară; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce sensibilitate organică; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor senzoriale; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a sensibilități, tactile cu ajutorul esteziometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical cu care se măsoară sensibilitatea tactilă; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru tulburările sensibilității organice.