estezie sf [At: DN² / G-D: ~i / Pl: ~ii / E: fr esthésie] (Fzl; rar) Sensibilitate.

ESTEZIE s.f. Sensibilitate. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sensibilitate”, „simțire”, „senzație”. [Gen. -iei. / < fr. esthésie, cf. gr. aisthesis].

ESTEZIE s. f. sensibilitate. ◊ calitate a unei senzații de a fi trăită ca provenind din exterior. (< fr. esthésie)

ESTEZIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „senzație”, „sensibilitate”. [Cf. fr. esthésio-, it. estesio-, gr. aisthesis].

ESTEZIO-, -ESTEZIE elem. „senzație, sensibilitate”. (< fr. estésio-, -esthésie, cf. gr. aisthesis)

estezie (rar) s. f., art. estezia, g.-d. estezii, art. esteziei

estezie s. f., art. estezia, g.-d. estezii, art. esteziei

estezie s. f., art. estezia, g.-d. estezii, art. esteziei

-ESTEZIE „senzație, sensibilitate, perceptibilitate”. ◊ gr. aisthesis „simțire, percepție, sensibilitate” > fr. -esthésie, germ. -ästhesie, it. -estesia, engl. -esthesia > rom. -estezie.

ESTESIO-, v. ESTEZIO-.

ESTEZIO- (ESTESIO-) „senzație, sensibilitate”. ◊ gr. aisthesis „percepere, simțire, senzație” > fr. esthésio-, germ. ästhesio-, it. estesio-, engl. esthesio- > rom. estezio- și estesio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă ganglionară embrionară; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce sensibilitate organică; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor senzoriale; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a sensibilități, tactile cu ajutorul esteziometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical cu care se măsoară sensibilitatea tactilă; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru tulburările sensibilității organice.