12 definiții pentru estetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète.

ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète.

ESTÉT, esteți, s. m. Persoană care aplică normele estetice în diferite împrejurări ale vieții, uneori în mod exagerat și fără discernămînt.

ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte].

ESTÉT, -Ă s. m. f. adept al estetismului; estetist. (< fr. esthète)

ESTÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al estetismului. /<fr. esthete

*estét, -ă s. (vgr. aisthetés). Care ĭubește și practică frumosu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estétă s. f., g.-d. art. estétei; pl. estéte

estétă s. f., g.-d. art. estétei; pl. estéte

estét s. m., pl. estéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: estetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • este
  • esteta
plural
  • estete
  • estetele
genitiv-dativ singular
  • estete
  • estetei
plural
  • estete
  • estetelor
vocativ singular
plural