6 definiții pentru estetizant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTETIZÁNT, -Ă, estetizanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de estetism, privitor la estetism. 2. S. m. și f. Estet. – Din (1) estetism, (2) estetică.

ESTETIZÁNT, -Ă, estetizanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de estetism, privitor la estetism. 2. S. m. și f. Estet. – Din (1) estetism, (2) estetică.

estetizant, ~ă [At: LOVINESCU, S. VIII, 161 / Pl: ~nți, ~e / E: estetiza + -ant] 1-2 smf, a (Persoană) care acordă, în artă, o importanță excesivă formei artistice. 3-4 smf Estet (1-2). 5-12 a Estet (5-12).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estetizánt adj. m., s. m., pl. estetizánți; adj. f., s. f. estetizántă, pl. estetizánte

estetizánt adj. m., s. m., pl. estetizánți; f. sg. estetizántă, pl. estetizánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: estetizant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estetizant
  • estetizantul
  • estetizantu‑
plural
  • estetizanți
  • estetizanții
genitiv-dativ singular
  • estetizant
  • estetizantului
plural
  • estetizanți
  • estetizanților
vocativ singular
  • estetizantule
  • estetizante
plural
  • estetizanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

estetizant, -ă (persoană) estetizantă

etimologie:

  • estetică
    surse: DEX '09 DEX '98