2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

esperantist, ~ă [At: GRAUR, I. L. 275 / Pl: ~iști, ~e / E: fr espérantiste] 1-2 smf, a (Persoană) care susține utilizarea limbii esperanto. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. 5 a Care este specific limbii esperanto. 6 a Care se referă la limba esperanto. 7 a Care aparține limbii esperanto. 8 a Care provine din limba esperanto.

ESPERANTÍST, -Ă, esperantiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din fr. espérantiste.

ESPERANTÍST, -Ă, esperantiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din fr. espérantiste.

ESPERANTÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. [< fr. espérantiste].

ESPERANTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. (< fr. espérantiste)

esperantíst, -ă s.m.f (lingv.) ◊ Esperantiștii, adică susținătorii limbii universale esperanto, nu-și pierd nicidecum speranța și la un recent congres internațional desfășurat în Canada [...] au emis ideea că limba esperanto se îndreaptă spre «maturitate».” Săpt. 14 IX 84 p. 2 (din fr. espérantiste; DEX)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

esperantíst adj. m., s. m., pl. esperantíști; adj. f., s. f. esperantístă, pl. esperantíste

esperantíst adj. m., s. m., pl. esperantíști; f. sg. esperantístă, pl. esperantíste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ESPERANTÍST s. m. (< fr. espérantiste): adept al limbii internaționale esperanto.

Intrare: esperantist (adj.)
esperantist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esperantist
  • esperantistul
  • esperantistu‑
  • esperantistă
  • esperantista
plural
  • esperantiști
  • esperantiștii
  • esperantiste
  • esperantistele
genitiv-dativ singular
  • esperantist
  • esperantistului
  • esperantiste
  • esperantistei
plural
  • esperantiști
  • esperantiștilor
  • esperantiste
  • esperantistelor
vocativ singular
plural
Intrare: esperantist (s.m.)
esperantist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esperantist
  • esperantistul
  • esperantistu‑
plural
  • esperantiști
  • esperantiștii
genitiv-dativ singular
  • esperantist
  • esperantistului
plural
  • esperantiști
  • esperantiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)