9 definiții pentru esperantist (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESPERANTIST, -Ă, esperantiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din fr. espérantiste.
ESPERANTIST, -Ă, esperantiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. – Din fr. espérantiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esperantist, ~ă [At: GRAUR, I. L. 275 / Pl: ~iști, ~e / E: fr espérantiste] 1-2 smf, a (Persoană) care susține utilizarea limbii esperanto. 3-4 smf, a (Persoană) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. 5 a Care este specific limbii esperanto. 6 a Care se referă la limba esperanto. 7 a Care aparține limbii esperanto. 8 a Care provine din limba esperanto.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESPERANTIST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. [< fr. espérantiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESPERANTIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se ocupă cu studiul limbii esperanto. (< fr. espérantiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
esperantist, -ă s.m.f (lingv.) ◊ „Esperantiștii, adică susținătorii limbii universale esperanto, nu-și pierd nicidecum speranța și la un recent congres internațional desfășurat în Canada [...] au emis ideea că limba esperanto se îndreaptă spre «maturitate».” Săpt. 14 IX 84 p. 2 (din fr. espérantiste; DEX)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
esperantist adj. m., s. m., pl. esperantiști; adj. f., s. f. esperantistă, pl. esperantiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
esperantist adj. m., s. m., pl. esperantiști; adj. f., s. f. esperantistă, pl. esperantiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
esperantist adj. m., s. m., pl. esperantiști; f. sg. esperantistă, pl. esperantiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ESPERANTIST s. m. (< fr. espérantiste): adept al limbii internaționale esperanto.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
esperantist, esperantiștisubstantiv masculin esperantistă, esperantistesubstantiv feminin esperantist, esperantistăadjectiv
- 1. (Persoană) care se ocupă de studiul limbii esperanto; specialist în esperanto. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- espérantiste DEX '09 DEX '98 DN