6 definiții pentru esoteric

ESOTÉRIC, -Ă, esoterici, -e, adj. (În filozofia antică; în opoziție cu exoteric) Înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică; secret, ascuns.

ESOTÉRIC, -Ă, esoterici, -ce, adj. (În filozofia antică) Înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică; secret, ascuns. – Fr. ésotérique (< gr.).

esotéric adj. m., pl. esotérici; f. sg. esotérică, pl. esotérice

ESOTÉRIC, -Ă adj. v. ezoteric.

*esotéric, -ă adj. (vgr. esoterikós, interior). Se zice despre învățătura dată în școalele vechilor filosofĭ [!] numaĭ celor inițiațĭ, cum eraŭ uniĭ din școlariĭ luĭ Pitagora și Aristotele. – Și ezo- (după fr.). V. exoteric.

ezoteric a. se zice despre învățătura secretă, pe care filozofii cei vechi o împărtășiau numai adepților.

Intrare: esoteric
esoteric adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esoteric esotericul esoterică esoterica
plural esoterici esotericii esoterice esotericele
genitiv-dativ singular esoteric esotericului esoterice esotericei
plural esoterici esotericilor esoterice esotericelor
vocativ singular
plural