INIȚIATIC, -Ă, inițiatici, -ce, adj. 1. Care ține de inițiere. 2. Care poate fi înțeles numai de cei inițiați; ezoteric. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiatique, it. iniziatico.

inițiatic, ~ă a [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 12/6 / Pl: ~ici, ~ice / E: it iniziatico] (Liv) 1-2 De inițiere (1-2). 3 Care poate fi înțeles numai de cei inițiați Si: ezoteric.

INIȚIATIC, -Ă, inițiatici, -ce, adj. (Livr.) 1. De inițiere. 2. Care poate fi înțeles numai de cei inițiați; ezoteric. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiatique, it. iniziatico.

INIȚIATIC, -Ă adj. 1. Care ține de inițiere. 2. Ezoteric, care nu poate fi înțeles decît de inițiați. [Pron. -ți-a-. / < it. iniziatico].

INIȚIATIC, -Ă adj. 1. care ține de inițiere. 2. care nu poate fi înțeles decât de inițiați; ezoteric. (< fr. initiatique, it. iniziatico)

inițiatic, -ă adj. Ezoteric ◊ „Poezia sa cu marile teme lirice dintotdeauna nu devine mai lesne de pătruns, dimpotrivă, rămâne inițiatică, sondabilă numai prin afinitate spirituală, dar niciodată descifrabilă.” Gaz. lit. 25 VII 68 p. 7 (din it. iniziatico; cf. fr. initiatique; DMN 1950; DN3)

inițiatic (desp. -ți-a-) adj. m., pl. inițiatici; f. inițiatică, pl. inițiatice

inițiatic (-ți-a-) adj. m., pl. inițiatici; f. inițiatică, pl. inițiatice

inițiatic adj. m., pl. inițiatici; s. f. inițiatică, pl. inițiatice

INIȚIATIC adj. v. ezoteric.