esofag sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 216/6 / V: (rar) ezo~, (înv) ~agiu, ezofaj, ezofog, izofag / S și: (îvr) oesophagus, oesophag, esophag, esophagus / Pl: ~uri, ~age / E: fr oesophage] Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac.

ESOFAG s. n. Tub care unește cavitatea bucală cu stomacul și prin care trec alimentele înghițite.

ESOFAG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].

ESOFAG¹ s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)

ESOFAG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac, având rolul de a transporta alimentele din gură în stomac. [Pl. și esofage] /<fr. oesophage

*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.).

esofagiu sn vz esofag

ezofag sn vz esofag

ezofaj sn vz esofag

ezofog sn vz esofag

ESOFAG²(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)

ezofag n. canal care conduce alimentele dela gură la stomac.

*ezofág, ezotéric, V. eso-.

esofag s. n., pl. (rar) esofage

esofag s. n., pl. esofage/esofaguri

esofag s. n., pl. esofage / esofaguri

esofag, -ge.

ESOFAG s. (ANAT.) (reg.) gușter.

ESOFAG s. (ANAT.) (reg.) gușter.

ESOFAG-, v. ESOFAGO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere esofagiană; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație anormală a esofagului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a unei părți din esofag.

ESOFAGO- „esofag, esofagian”. ◊ gr. oisophagos „gît, gîtlej” > fr. oesophago-, germ. ösophago-, it. esofago-, engl. esophago- > rom. esofago-. □ ~cardiotomie (v. cardio-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a manșonului fibros stenozat al unui cardiospasm, cu conservarea mucoasei esofagiene; ~cel (v. -cel₂), s. n., diverticul esofagian, produs de hernia mucoasei; ~gastrostomie (v. gastro-, v. -stomie), s. f., creare operatorie, în cazul unui cardiospasm, a unei anastomoze între pungă de dilatație a esofagului inferior și punga cu aer a stomacului; ~jejunogastrostomie (v. jejuno-, v. gastro-, v. -stomie), s. f., restabilire operatorie a tranzitului digestiv după rezecția porțiunii proximale a stomacului; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a peretelui esofagian; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru maladiile esofagului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică a esofagului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examenul endoscopic al esofagului; ~scopie (v. -scopie), s. f., explorare endoscopică a esofagului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spastică a pereților esofagieni; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare anormală a cavității esofagiene; ~stomie (v. -stomie), s. f., operație chirurgicală de deschidere la piele a esofagului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în esofagotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a peretelui esofagian.