2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

esofag sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 216/6 / V: (rar) ezo~, (înv) ~agiu, ezofaj, ezofog, izofag / S și: (îvr) oesophagus, oesophag, esophag, esophagus / Pl: ~uri, ~age / E: fr oesophage] Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac.

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.

ESOFÁG, esofage, s. n. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite. [Pl. și: esofaguri] – Din fr. oesophage.

ESOFÁG s. n. Tub care unește cavitatea bucală cu stomacul și prin care trec alimentele înghițite.

ESOFÁG s.n. Tub care leagă cavitatea bucală cu stomacul. [Pl. -guri, -ge. / < fr. oesophage, cf. gr. oisophagos].

ESOFÁG1 s. n. organ tubular care leagă faringele cu stomacul. (< fr. oesophage)

ESOFÁG ~uri n. Parte a tubului digestiv cuprinsă între faringe și stomac, având rolul de a transporta alimentele din gură în stomac. [Pl. și esofage] /<fr. oesophage

*esofág n., pl. e (vgr. oisophágos, d. oiso, oio, duc, și fag din antropofag). Anat. Gîtlej, canalu care duce alimentele din gură în stomah. – Și ezo- (după fr.).

ESOFAG2(O)- elem. „esofag”. (< fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos, care duce cele ce se mănâncă)

ezofag n. canal care conduce alimentele dela gură la stomac.

*ezofág, ezotéric, V. eso-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

esofág s. n., pl. esofáge/esofáguri

esofág s. n., pl. esofáge / esofáguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESOFÁG s. (ANAT.) (reg.) gușter.

ESOFAG s. (ANAT.) (reg.) gușter.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ESOFAG-, v. ESOFAGO-.~algie (v. -algie), s. f., durere esofagiană; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație anormală a esofagului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a unei părți din esofag.

Intrare: esofag (pref.)
esofag3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • esofag
Intrare: esofag (subst.)
esofag1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esofag
  • esofagul
  • esofagu‑
plural
  • esofage
  • esofagele
genitiv-dativ singular
  • esofag
  • esofagului
plural
  • esofage
  • esofagelor
vocativ singular
plural
esofag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esofag
  • esofagul
  • esofagu‑
plural
  • esofaguri
  • esofagurile
genitiv-dativ singular
  • esofag
  • esofagului
plural
  • esofaguri
  • esofagurilor
vocativ singular
plural
esofagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezofag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezofaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezofog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

esofag (subst.) esofagiu ezofag ezofaj ezofog

  • 1. Segment al tubului digestiv cuprins între faringe și stomac, prin care trec alimentele înghițite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gușter (gât, boală)

etimologie: