escadron sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/₂₄ / V: (înv) exc~, (înv) scadron, șvadron, (reg) ~cladon, is~, (îvr) svadron / Pl: ~oane / E: fr escadron] 1 Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. 2 Totalitate a militarilor care fac parte din escadron (1). 3 (Pex; rar) Grup de oameni.

*ESCADRON (pl. -oane) sn. 🎖️ Diviziune a unui regiment de cavalerie comandată de un căpitan, analogă unei companii de infanterie [fr.].

ESCADRON, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzînd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. Acasă o aștepta trăsura și o patrulă de roșiori din escadronul lui Mișu. DUMITRIU, B. F. 138. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni, destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. – Variantă: (învechit) scadron (ALECSANDRI, P. III 219, BĂLCESCU, O. II 124) s. n.

ESCADRON s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzînd companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].

ESCADRON s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)

ESCADRON ~oane n. Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. [Sil. es-ca-dron] /<fr. escadron

escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.

*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr’un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s’a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60.

escladon sn vz escadron

excadron sn vz escadron

iscadron sn vz escadron

scadron sn vz escadron

șcadron sn vz escadron

scadron n. escadron: sfarmă scadroane, tunuri, corturi AL.

scadrón V. escadron.

șcadrón, V. escadron.

escadron (desp. -ca-dron) s. n., pl. escadroane

escadron (-ca-dron) s. n., pl. escadroane

escadron s. n. (sil. -dron), pl. escadroane

scadron (-oane), s. n. – Escadron. It. squadrone. Sec. XIX, înv., substituit de escadron, din fr.