17 definiții pentru escadron escladon excadron iscadron scadron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escadron sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/24 / V: (înv) exc~, (înv) scadron, șvadron, (reg) ~cladon, is~, (îvr) svadron / Pl: ~oane / E: fr escadron] 1 Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. 2 Totalitate a militarilor care fac parte din escadron (1). 3 (Pex; rar) Grup de oameni.

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.

ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzînd unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. Acasă o aștepta trăsura și o patrulă de roșiori din escadronul lui Mișu. DUMITRIU, B. F. 138. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni, destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597. – Variantă: (învechit) scadrón (ALECSANDRI, P. III 219, BĂLCESCU, O. II 124) s. n.

ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].

ESCADRÓN s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)

ESCADRÓN ~oáne n. Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. [Sil. es-ca-dron] /<fr. escadron

escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.

*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr’un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s’a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60.

SCADRÓN s. n. v. escadron.

scadron n. escadron: sfarmă scadroane, tunuri, corturi AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escadrón (-ca-dron) s. n., pl. escadroáne

escadrón s. n. (sil. -dron), pl. escadroáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scadrón (-oáne), s. n. – Escadron. It. squadrone. Sec. XIX, înv., substituit de escadron, din fr.

Intrare: escadron
  • silabație: -dron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escadron
  • escadronul
  • escadronu‑
plural
  • escadroane
  • escadroanele
genitiv-dativ singular
  • escadron
  • escadronului
plural
  • escadroane
  • escadroanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scadron
  • scadronul
  • scadronu‑
plural
  • scadroane
  • scadroanele
genitiv-dativ singular
  • scadron
  • scadronului
plural
  • scadroane
  • scadroanelor
vocativ singular
plural
escladon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excadron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iscadron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)