2 intrări

9 definiții

EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: aĭnștáinĭu] – Din fr. einsteinium.

EINSTEINIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: ainștáiniu] – Din fr. einsteinium.

einsteiniu [pron. aĭnștáinĭu] (ein-stei-niu) s. n., art. einsteiniul; simb. Es

einsteiniu s. n. [pron. ain-ștái-niu], art. einsteiniul; simb. Es

EINSTEINIU s.n. Element transuranic sintetic. [Pron. ain-ștái-niu. / < germ. Einsteinium, cf. Einstein – fizician german].

EINSTÉINIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. einsteinium)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

es, mi* bemol*, în terminologia germană.

Es, simbol chimic pentru einsteiniu.

EINSTÉINIU (‹ fr.; {s} Einstein) [áinștainiu] s. n. Metal din grupa actinoidelor (Es; nr. at. 99). A fost descoperit (1952) de A. Ghiorso și colaboratorii săi în probele colectate în urma primei explozii nucleare efectuată de S.U.A. în Oc. Pacific. În cantități submicro a fost obținut de colectivul condus de B.B. Cunningham.

Intrare: es
es
Intrare: einsteiniu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular einsteiniu einsteiniul
plural
genitiv-dativ singular einsteiniu einsteiniului
plural
vocativ singular
plural
Es simbol

einsteiniu Es

  • 1. Element chimic transuranic din grupa actinidelor, obținut pe cale artificială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
  • comentariu simbol Es
    surse: DOOM 2

etimologie: