9 definiții pentru eructa

eructa [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr éructer] 1 vi A elimina cu zgomot, pe gură, gazele din stomac Si: (pop) a râgâi. 2 vt (Înv) A vomita.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.

eructá (a ~) vb., ind. prez. 3 eructeáză

eructá vb., ind. prez. 1 sg. eructéz, 3 sg. și pl. eructeáză

ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare].

ERUCTÁ vb. intr. a râgâi. (< fr. éructer, lat. eructare)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ERUCTA vb. (FIZIOL.) a rîgîi.

Intrare: eructa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eructa
  • eructare
  • eructat
  • eructând
singular plural
  • eructea
  • eructați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eructez
(să)
  • eructez
  • eructam
  • eructai
  • eructasem
a II-a (tu)
  • eructezi
(să)
  • eructezi
  • eructai
  • eructași
  • eructaseși
a III-a (el, ea)
  • eructea
(să)
  • eructeze
  • eructa
  • eructă
  • eructase
plural I (noi)
  • eructăm
(să)
  • eructăm
  • eructam
  • eructarăm
  • eructaserăm
  • eructasem
a II-a (voi)
  • eructați
(să)
  • eructați
  • eructați
  • eructarăți
  • eructaserăți
  • eructaseți
a III-a (ei, ele)
  • eructea
(să)
  • eructeze
  • eructau
  • eructa
  • eructaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)