18 definiții pentru eroism eroizm iroism iroismos iroizm iroizmos

eroism sn [At: MARCOVICI, D. 241/20 / V: (înv) ~izm, he~, heroizmus, iro~, iroismos, iroizm, iroizmus / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: fr héroïsme, ger Heroismus, gr ἡρωïσμός, it eroismo] 1 Calitate proprie eroilor mitologici Si: (înv) eroitate (1). 2 Faptă eroică Si: (înv) eroitate (2). 3 Vitejie. 4 Ansamblul calităților care trezesc admirație, care impresionează Si: (înv) eroitate (4). 5 Însușire morală superioară Si: (înv) eroitate (5). 6 Atitudine eroică Si: (înv) eroitate (6). 7 Virtute. corectată

EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme.

EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme.

EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvîrși fapte mari; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic. Muncitorii de la C.F.R. – cetățuia cea mai înaintată a proletariatului din Romînia – au dat istoriei de clasă din această țară zile de un neasemuit eroism revoluționar și de înfiorătoare jertfe. DOC. PART. 176. Datorită caracterului socialist al Statului Sovietic și conștiinței politice înalte a popoarelor Uniunii Sovietice, în Armata Roșie s-a născut, în condițiile războiului, eroismul de masă, fenomen nemaicunoscut înainte în istorie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 283, 4/3.

eroísm s. n. (sil. -ro-ism)

EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie, curaj; spirit de erou. [< fr. héroïsme].

EROÍSM s. n. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie. (< fr. héroïsme)

EROÍSM n. Capacitate de a săvârși fapte mari, fapte de vitejie. /<fr. héroïsme

eroism n. caracter sau faptă de erou.

*eroízm n., pl. e (d. eroŭ). Calitatea de eroŭ, vitejie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EROISM s. bărbăție, bravură, curaj, neînfricare, vitejie, (pop.) voinicie. (~ în luptă.)

Intrare: eroism
  • silabisire: -ro-ism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eroism eroismul
plural
genitiv-dativ singular eroism eroismului
plural
vocativ singular
plural
eroizm
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
iroism
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
iroismos
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
iroizm
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
iroizmos
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.