2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ERMENEÚTICĂ s.f. v. hermeneutică.

ermeneutică f. interpretarea cărților sfinte.

ermaneutic, ~ă[1] a vz hermeneutic

  1. În original incorect accentuat: ermaneutic LauraGellner

ermeneutic, ~ă a vz hermeneutic

ermenevtică sf vz hermeneutică

ermineftic, ~ă a, sf vz hermeneutic

erminevtic, ~ă a vz hermeneutic

hermeneutic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr herméneutique, ger Hermeneutik] 1 sf Știință și artă a interpretării textelor vechi, în special biblice Și: exegeză. 2 sf (Pgn) Știință a interpretării fenomenelor culturii spirituale. 3-4 a Specific hermeneuticii (1-2). 5-6 a Referitor la hermeneutică (1-2). 7-8 a Care aparține hermeneuticii (1-2).

ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.

HERMENÉUTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.

ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.

HERMENÉUTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.

HERMENEÚTICĂ s. f. (Rar) Teoria și arta interpretării unui text (antic).

hermeneútică (-ne-u-) s. f., g.-d. art. hermenéuticii

hermeneútic adj. m., pl. hermeneútici; f. sg. hermeneútică, pl. hermeneútice

hermeneútică s. f. (sil. -neu-), g.-d. art. hermeneúticii

HERMENEÚTICĂ s. știința exegezei.

ERMENEÚTIC, -Ă adj. v. hermeneutic.

arată toate definițiile

Intrare: hermeneutic
hermeneutic adjectiv
adjectiv (A10)
Accentuare cf. HERMENEUTICĂ (DOOM2).
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hermeneutic hermeneuticul hermeneutică hermeneutica
plural hermeneutici hermeneuticii hermeneutice hermeneuticele
genitiv-dativ singular hermeneutic hermeneuticului hermeneutice hermeneuticei
plural hermeneutici hermeneuticilor hermeneutice hermeneuticelor
vocativ singular
plural
ermeneutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermeneutic ermeneuticul ermeneutică ermeneutica
plural ermeneutici ermeneuticii ermeneutice ermeneuticele
genitiv-dativ singular ermeneutic ermeneuticului ermeneutice ermeneuticei
plural ermeneutici ermeneuticilor ermeneutice ermeneuticelor
vocativ singular
plural
ermaneutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermaneutic ermaneuticul ermaneutică ermaneutica
plural ermaneutici ermaneuticii ermaneutice ermaneuticele
genitiv-dativ singular ermaneutic ermaneuticului ermaneutice ermaneuticei
plural ermaneutici ermaneuticilor ermaneutice ermaneuticelor
vocativ singular
plural
ermineftic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermineftic erminefticul ermineftică ermineftica
plural ermineftici erminefticii ermineftice erminefticele
genitiv-dativ singular ermineftic erminefticului ermineftice erminefticei
plural ermineftici erminefticilor ermineftice erminefticelor
vocativ singular
plural
erminevtic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular erminevtic erminevticul erminevtică erminevtica
plural erminevtici erminevticii erminevtice erminevticele
genitiv-dativ singular erminevtic erminevticului erminevtice erminevticei
plural erminevtici erminevticilor erminevtice erminevticelor
vocativ singular
plural
Intrare: hermeneutică
  • silabisire: -ne-u-
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hermeneutică hermeneutica
plural
genitiv-dativ singular hermeneutici hermeneuticii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermeneutică ermeneutica
plural
genitiv-dativ singular ermeneutici ermeneuticii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermenevtică ermenevtica
plural
genitiv-dativ singular ermenevtici ermenevticii
plural
vocativ singular
plural

hermeneutic ermaneutic ermeneutic ermineftic erminevtic

  • 1. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu Multe dicționare indică accentuarea HERMENEUTIC (cu EU diftong).
    surse: dexonline

etimologie:

hermeneutică ermeneutică ermenevtică

  • 1. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 1.1.1. Ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor.
        surse: MDN '00
  • comentariu Multe dicționare indică accentuarea HERMENEUTICĂ (cu EU diftong).
    surse: dexonline

etimologie: