16 definiții pentru erizipel erespel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erizipel sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 221/1 / V: erespel / S și: erysi~ / Pl: ~e, ~uri / E: fr érisipèle] Boală infectocontagioasă care se caracterizează prin inflamarea, întinderea și înroșirea pielii și este însoțită de temperatură ridicată Si: eresipelă, erisipelas, erizipelă, (pop) brâncă, (reg) orbalț.

ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorată unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. – Din fr. érysipèle, lat. erysipelas.

ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. – Din fr. érysipèle, lat. erysipelas.

ERIZIPÉL s. n. Boală infecțioasă care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni a pielii și prin temperatură ridicată; (popular) brîncă.

ERIZIPÉL s.n. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră; (pop.) brâncă, orbalț. [< fr. érysipèle, cf. gr. erysipelas].

ERIZIPÉL s. n. dermatită infecțioasă, datorată unui streptococ, manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră. (< fr. érysipèle)

ERIZIPÉL n. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă. /<fr. érysipele, lat. erysipelas

erizipel n. Med. inflamațiunea pielii cu dureri vii și arsuri: brâncă, orbalț.

*erizipél n., pl. e și urĭ (fr. érysipèle, d. vgr. erysipelas, d. ereutho, înroșesc, și pélla, pele; it. erisipéla și risípola). Med. Brîncă, orbalț, o boală infecțioasă caracterizată pin inflamațiunea superficială a peliĭ și datorită unuĭ microb specific (streptococu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erizipél s. n., pl. erizipéle

erizipél s. n., pl. erizipéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERIZIPÉL s. (MED.) (pop.) brâncă, orbalț, roșeață.

ERIZIPEL s. (MED.) (pop.) brîncă, orbalț, roșeață.

Intrare: erizipel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erizipel
  • erizipelul
  • erizipelu‑
plural
  • erizipele
  • erizipelele
genitiv-dativ singular
  • erizipel
  • erizipelului
plural
  • erizipele
  • erizipelelor
vocativ singular
plural
erespel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)