2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care aparține eristicii, referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii filosofice din Megara, datorată înclinării ei spre controverse. 2. S. f. Artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S. m. și f. Adept al eristicii. – Din fr. éristique.

eristic, ~ă [At: EMINESCU, S. P. 8 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr éristique] 1 a Specific controversei. 2 a Care se referă la controversă. 3 a Care aparține controversei. 4 a Care provine de la controversă. 5 a Care posedă arta controversei. 6 sm Filozof care aparține școlii din Megara. 7 sf Artă a controversei care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 8 smf Adept al eristicii (7).

ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține eristicii, referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii filozofice din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. 2. S. f. Artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S. m. și f. Adept al eristicii. – Din fr. éristique.

ERÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. // s.m. și f. Adept al eristicii. / < fr. éristique].

ERÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eristică. ♦ școală ~ă = nume dat școlii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse. II. s. m. f. adept al eristicii. III. s. f. arta de a controversa, cu argumente subtile sau artificii sofistice. (< fr. éristique, gr. eristikos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erístic (referitor la eristică) adj. m., s. m., pl. erístici; adj. f., s. f. erístică, pl. erístice

erístic adj. m., pl. erístici; f. sg. erístică, pl. erístice

Intrare: eristic (adj.)
eristic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eristic
  • eristicul
  • eristicu‑
  • eristică
  • eristica
plural
  • eristici
  • eristicii
  • eristice
  • eristicele
genitiv-dativ singular
  • eristic
  • eristicului
  • eristice
  • eristicei
plural
  • eristici
  • eristicilor
  • eristice
  • eristicelor
vocativ singular
plural
Intrare: eristic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eristic
  • eristicul
  • eristicu‑
plural
  • eristici
  • eristicii
genitiv-dativ singular
  • eristic
  • eristicului
plural
  • eristici
  • eristicilor
vocativ singular
  • eristicule
  • eristice
plural
  • eristicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eristic (adj.)

  • 1. Care aparține eristicii, referitor la eristică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Școala eristică = nume dat școlii filosofice din Megara, datorată înclinării ei spre controverse.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

eristic, -ă (persoană) eristic eristică

  • 1. Adept al eristicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: