ERGOTERAPIE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca manuală depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie.

ergoterapie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr ergothérapie] Metodă de tratament și readaptare a unui bolnav (psihic) prin învățarea și practicarea unei activități manuale.

ERGOTERAPIE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie.

ERGOTERAPIE s.f. Tratarea unor boli fizice și psihice prin muncă. [Gen. -iei. / < fr. ergothérapie, cf. gr. ergon – muncă, therapeia – tratament].

ERGOTERAPIE s. f. tratament al unor boli psihice prin muncă manuală. (< fr. ergothérapie)

ergoterapie s. f. (med.) Tratarea unor infirmități prin muncă ◊ „Noua unitate este dotată cu [...] ateliere unde se practică procedee fizioterapeutice (ergoterapie, terapie fizică și ocupațională – țesut, croitorie).” I.B. 11 VI 74 p. 1 (din fr. ergothérapie; PR 1961; DM; DEX, DN3)

ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. ergoterapiei

ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. ergoterapiei

ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. ergoterapiei

ERGO- „muncă, activitate, ocupație”. ◊ gr. ergon „lucrare, muncă” > fr. ergo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ergo-. □ ~dinamograf (v. dinamo-, v. -graf), s. n., ergograf*; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de factori care condiționează creșterea organismelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare și a lucrului mecanic rezultat din contracția mușchilor; sin. ergodinamograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de înregistrare grafică a oboselii unui mușchi. 2. Descriere analitică a tehnicii muncii specifice unei comunități etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ergograf; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință despre bunurile materiale ale culturii; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul condițiilor și metodelor de muncă în vederea normării raționale a acestora; sin. etnoergonomie; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratarea unor afecțiuni mintale prin muncă; sin. terapeutică ocupațională; ~tropie (v. -tropie), s. f., stare determinată de intensificarea proceselor de combustie și apărare generală a organismului; sin. ergotropism; ~zom (v. -zom), s. m., agregat ribozomic format dintr-o singură moleculă de mARN^[1] și un grup de ribozomi; sin. polizom.