10 definiții pentru ergoterapie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ERGOTERAPIE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca manuală depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie.
ergoterapie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr ergothérapie] Metodă de tratament și readaptare a unui bolnav (psihic) prin învățarea și practicarea unei activități manuale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERGOTERAPIE s. f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERGOTERAPIE s.f. Tratarea unor boli fizice și psihice prin muncă. [Gen. -iei. / < fr. ergothérapie, cf. gr. ergon – muncă, therapeia – tratament].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERGOTERAPIE s. f. tratament al unor boli psihice prin muncă manuală. (< fr. ergothérapie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ergoterapie s. f. (med.) Tratarea unor infirmități prin muncă ◊ „Noua unitate este dotată cu [...] ateliere unde se practică procedee fizioterapeutice (ergoterapie, terapie fizică și ocupațională – țesut, croitorie).” I.B. 11 VI 74 p. 1 (din fr. ergothérapie; PR 1961; DM; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. ergoterapiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. ergoterapiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ergoterapie s. f., art. ergoterapia, g.-d. ergoterapii, art. ergoterapiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ERGO- „muncă, activitate, ocupație”. ◊ gr. ergon „lucrare, muncă” > fr. ergo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ergo-. □ ~dinamograf (v. dinamo-, v. -graf), s. n., ergograf*; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de factori care condiționează creșterea organismelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare și a lucrului mecanic rezultat din contracția mușchilor; sin. ergodinamograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de înregistrare grafică a oboselii unui mușchi. 2. Descriere analitică a tehnicii muncii specifice unei comunități etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ergograf; ~logie (v. -logie1), s. f., știință despre bunurile materiale ale culturii; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul condițiilor și metodelor de muncă în vederea normării raționale a acestora; sin. etnoergonomie; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratarea unor afecțiuni mintale prin muncă; sin. terapeutică ocupațională; ~tropie (v. -tropie), s. f., stare determinată de intensificarea proceselor de combustie și apărare generală a organismului; sin. ergotropism; ~zom (v. -zom), s. m., agregat ribozomic format dintr-o singură moleculă de mARN și un grup de ribozomi; sin. polizom.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ergoterapiesubstantiv feminin
- 1. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca manuală depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. DEX '09 DN
etimologie:
- ergothérapie DEX '09 DEX '98 DN