ergonomie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr ergonomie] Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul relațiilor dintre om, mașină și mediul de lucru, în vederea ameliorării condițiilor de muncă și a creșterii productivității.

ERGONOMIE s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă].

ERGONOMIE s. f. știință care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. (< fr. ergonomie)

ergonomie s. f. 1974 Disciplina care studiază condițiile de muncă v. profesiologie; v. și Pr.R.TV 22 VI 80 p. 2, R.l. 8 VII 80 p. 2 (din fr. ergonomie; cf. engl. ergonomics; DMC 1949; L. Seche în LR 2/75 p. 176; D.Filoz., DEA; DEX, DN3)

ERGONOMIE f. Disciplină care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. [G.-D. ergonomiei] /<fr. ergonomie

ergonomie s. f., art. ergonomia, g.-d. ergonomii, art. ergonomiei

ergonomie s. f., art. ergonomia, g.-d. ergonomii, art. ergonomiei

ergonomie s. f., art. ergonomia, g.-d. ergonomii, art. ergonomiei

ERGO- „muncă, activitate, ocupație”. ◊ gr. ergon „lucrare, muncă” > fr. ergo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ergo-. □ ~dinamograf (v. dinamo-, v. -graf), s. n., ergograf*; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de factori care condiționează creșterea organismelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare și a lucrului mecanic rezultat din contracția mușchilor; sin. ergodinamograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de înregistrare grafică a oboselii unui mușchi. 2. Descriere analitică a tehnicii muncii specifice unei comunități etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ergograf; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință despre bunurile materiale ale culturii; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul condițiilor și metodelor de muncă în vederea normării raționale a acestora; sin. etnoergonomie; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratarea unor afecțiuni mintale prin muncă; sin. terapeutică ocupațională; ~tropie (v. -tropie), s. f., stare determinată de intensificarea proceselor de combustie și apărare generală a organismului; sin. ergotropism; ~zom (v. -zom), s. m., agregat ribozomic format dintr-o singură moleculă de mARN^[1] și un grup de ribozomi; sin. polizom.