6 definiții pentru ergologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: ger Ergologie] Ramură a etnologiei care se ocupă cu studiul culturii materiale.

ERGOLOGÍE s.f. Știința despre bunurile materiale ale culturii. [< germ. Ergologie].

ERGOLOGÍE s. f. știință despre bunurile materiale ale culturii. (< germ. Ergologie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ergologíe s. f., g.-d. art. ergologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ERGO- „muncă, activitate, ocupație”. ◊ gr. ergon „lucrare, muncă” > fr. ergo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ergo-.~dinamograf (v. dinamo-, v. -graf), s. n., ergograf*; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de factori care condiționează creșterea organismelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a forței musculare și a lucrului mecanic rezultat din contracția mușchilor; sin. ergodinamograf; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de înregistrare grafică a oboselii unui mușchi. 2. Descriere analitică a tehnicii muncii specifice unei comunități etnice; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ergograf; ~logie (v. -logie1), s. f., știință despre bunurile materiale ale culturii; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul condițiilor și metodelor de muncă în vederea normării raționale a acestora; sin. etnoergonomie; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratarea unor afecțiuni mintale prin muncă; sin. terapeutică ocupațională; ~tropie (v. -tropie), s. f., stare determinată de intensificarea proceselor de combustie și apărare generală a organismului; sin. ergotropism; ~zom (v. -zom), s. m., agregat ribozomic format dintr-o singură moleculă de mARN și un grup de ribozomi; sin. polizom.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERGOLOGÍE (< fr.; {s} gr. ergon „muncă” + logos „studiu”) s. f. Ramură a etnologiei care se ocupă cu studiul culturii materiale (diferitele tehnici elaborate de grupuri umane pentru producerea de bunuri de larg consum sau pentru prelucrarea materiilor prime). Se distinge de ergonomie, care are un caracter normativ.

Intrare: ergologie
ergologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergologie
  • ergologia
plural
genitiv-dativ singular
  • ergologii
  • ergologiei
plural
vocativ singular
plural