2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergativ sn [At: DN4 / Pl: ~e / E: fr ergatif] Caz gramatical utilizat în unele limbi flexionare care exprimă complementul de agent.

ERGATIV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: ergativ (adj.)
ergativ2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergativ
  • ergativul
  • ergativu‑
  • ergati
  • ergativa
plural
  • ergativi
  • ergativii
  • ergative
  • ergativele
genitiv-dativ singular
  • ergativ
  • ergativului
  • ergative
  • ergativei
plural
  • ergativi
  • ergativilor
  • ergative
  • ergativelor
vocativ singular
plural
Intrare: ergativ (s.n.)
ergativ1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergativ
  • ergativul
  • ergativu‑
plural
  • ergative
  • ergativele
genitiv-dativ singular
  • ergativ
  • ergativului
plural
  • ergative
  • ergativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ergativ, ergatiadjectiv

  • 1. Care se referă la cazul ergativ. dexonline
  • comentariu Fără definiții în dicționare. dexonline

ergativ, ergativesubstantiv neutru

  • 1. Caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.