3 definiții pentru ergativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ergativ sn [At: DN4 / Pl: ~e / E: fr ergatif] Caz gramatical utilizat în unele limbi flexionare care exprimă complementul de agent.

ERGATÍV s. n. caz gramatical, în unele limbi flexionare, care indică subiectul unei acțiuni ce se exercită asupra unui obiect. (< fr. ergatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ergatív s. n., pl. ergatíve

Intrare: ergativ
ergativ (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergativ
  • ergativul
  • ergativu‑
plural
  • ergative
  • ergativele
genitiv-dativ singular
  • ergativ
  • ergativului
plural
  • ergative
  • ergativelor
vocativ singular
plural
ergativ (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ergativ
  • ergativul
  • ergativu‑
  • ergati
  • ergativa
plural
  • ergativi
  • ergativii
  • ergative
  • ergativele
genitiv-dativ singular
  • ergativ
  • ergativului
  • ergative
  • ergativei
plural
  • ergativi
  • ergativilor
  • ergative
  • ergativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)