22 de definiții pentru eremit erimit ermit (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

eremit, ~ă [At: DRLU / V: (asr) ermit, (înv) erimit / Pl: ~iți, ~e / E: fr érémite, it eremito, lat eremita, ngr ἐρημίτης] 1-2 smf, a (Rar; d. călugări) (Persoană) care se retrage într-un loc pustiu pentru a se consacra unei vieți austere, închinată rugăciunii Si: pustnic, schimnic, sihastru, (liv) ascet, (rar) anahoret. 3-4 smf, a (Rar; pan) (Persoană) care duce o viață retrasă, care evită societatea.

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite.[1]

  1. În original, incorect: [Var.: eremít s. m.]. — LauraGellner

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite.

eremít s. m., pl. eremíți

eremít s. m., pl. eremíți

EREMÍT s.m. Ermit. [Cf. it., lat. eremita, gr. eremites < eremos – deșert].

EREMÍT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)

EREMÍT ~ți m. livr. Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, gr. eremites

*eremít, -ă s. (vgr. eremítes, d. éremos, pustiŭ, nelocuit; lat. eremita, fr. ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire.

erimit, ~ă smf, a vz eremit

ermit, ~ă smf, a vz eremit

ERMÍT s. m. v. eremit.[1]

  1. În original, greșit acc.: érmit. LauraGellner

ERMÍT, ermiți, s. m. (Franțuzism rar) Pustnic, sihastru, schimnic.

ERMÍT s.m. (Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și eremit. / < fr. ermite].

ERMÍT s. m. eremit. (< fr. ermite)

Petru (Eremitul) m. călugăr francez, predică întâia cruciată și însoți pe cruciați (1050- 1115).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EREMIT s. (BIS.) anahoret, ascet, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

arată toate definițiile

Intrare: eremit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eremit eremitul
plural eremiți eremiții
genitiv-dativ singular eremit eremitului
plural eremiți eremiților
vocativ singular eremitule, eremite
plural eremiților
erimit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermit ermitul
plural ermiți ermiții
genitiv-dativ singular ermit ermitului
plural ermiți ermiților
vocativ singular ermitule, ermite
plural ermiților

eremit erimit ermit

etimologie: