19 definiții pentru eremit ermit

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite.

În original, incorect: [Var.: eremít s. m.]. - LauraGellner

EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite.

eremít s. m., pl. eremíți

eremít s. m., pl. eremíți

EREMÍT s.m. Ermit. [Cf. it., lat. eremita, gr. eremites < eremos – deșert].

EREMÍT s. m. sihastru; ermit. (< fr. érémite, lat. eremita, gr. eremites)

EREMÍT ~ți m. livr. Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. /<lat. eremita, gr. eremites

*eremít, -ă s. (vgr. eremítes, d. éremos, pustiŭ, nelocuit; lat. eremita, fr. ermite). Rar. Pustnic, sihastru, călugăr care trăĭește singur, nu în mînăstire.

ERMÍT s. m. v. eremit.

În original, greșit acc.: érmit. - LauraGellner

ERMÍT, ermiți, s. m. (Franțuzism rar) Pustnic, sihastru, schimnic.

ERMÍT s.m. (Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și eremit. / < fr. ermite].

ERMÍT s. m. eremit. (< fr. ermite)

Petru (Eremitul) m. călugăr francez, predică întâia cruciată și însoți pe cruciați (1050- 1115).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EREMÍT s. (BIS.) anahoret, ascet, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonáh, (înv.) aschitác, aschiteán, monáh, osélnic, schítnic. (~ trăiește izolat de societate.)

EREMITU, com. în jud. Mureș; 3.915 loc. (1995). Stație de c. f. Biserică de lemn (sec. 18).

PETRU EREMITUL (PETRU DIN AMIENS) (c. 1050-1115), cleric francez. Unul dintre organizatorii primei cruciade (1095); în 1096 cruciații, conduși de el, au ajuns la Constantinopol, al cărui vicar general a devenit; după aceea, cruciații au înaintat spre Nicomedia (azi Izmir, Turcia), dar P. nu i-a putut stăpâni; el a revenit la Constantinopol spre a cere ajutorul împăratului Alexios I Comnenul și în absența sa armata a fost zdrobită de turci. În 1099 a mers la Ierusalim, apoi a revenit în Franța; prior al mănăstirii augustinilor de la Neufmontier (azi în Belgia).

Intrare: eremit
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eremit eremitul
plural eremiți eremiții
genitiv-dativ singular eremit eremitului
plural eremiți eremiților
vocativ singular eremitule, eremite
plural eremiților
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ermit ermitul
plural ermiți ermiții
genitiv-dativ singular ermit ermitului
plural ermiți ermiților
vocativ singular ermitule, ermite
plural ermiților

eremit ermit

etimologie: