11 definiții pentru ereditate

EREDITÁTE, eredități, s. f. 1. Însușire a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din fr. hérédité, lat. hereditas, -atis.

EREDITÁTE, eredități, s. f. 1. Proprietate a viețuitoarelor de a transmite urmașilor caracterele genetice specifice fiecărei specii. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune. 3. Proprietate a unui lucru sau a unui fenomen de a depinde de acțiunile momentane, precum și de stările succesive anterioare. – Din fr. hérédite, lat. hereditas, -atis.

EREDITÁTE s. f. 1. (Biol.) Proprietatea viețuitoarelor de a transmite urmașilor însușirile pe care le-au dobîndit în cursul evoluției lor pe glob, sub influența factorilor mediului înconjurător. Cunoașterea legilor eredității și variabilității descoperite și cercetate de Miciurin și Lîsenko. V. ROM. decembrie 1950, 184. 2. (Jur.) Moștenire, succesiune.

ereditáte s. f., g.-d. art. ereditắții; pl. ereditắți

ereditáte s. f., g.-d. art. eredității; pl. eredități

EREDITÁTE s.f. 1. Transmitere a anumitor caractere de la o generație la alta. 2. Succesiune, moștenire. [Var. hereditate s.f. / cf. lat. hereditas, fr. hérédité].

EREDITÁTE s. f. 1. transmitere din generație în generație a anumitor caractere. 2. succesiune, moștenire. (< fr. hérédité, lat. hereditas)

EREDITÁTE ~ăți f. 1) Proprietate a materiei vii de a transmite urmașilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice și biochimice. 2) jur. Transmitere a unei averi, moșii sau a unui titlu pe cale de moștenire. /<fr. hérédité, lat. hereditas, ~atis

ereditate f. 1. dreptul de a lua o moștenire; 2. succesiune pe tron: 3. transmitere din tată în fiu a unor calități sau defecte.

*ereditáte f. (lat. heréditas, -átis). Moștenire, succesiune: a ajunge rege pin [!] ereditate. Transmitere din tată în fiŭ a unor calitățĭ orĭ defecte (atavizm).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EREDITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Însușire fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta factorii genetici (genele). ◊ E. celulară = transmitere a informației genetice existente în structurile DNA celulare. E. citoplasmatică = transmitere a informației genetice existente în formațiuni specifice extranucleare, ce nu se supune legilor mendeleene. E. controlată de sex = transmitere diferită a informației genetice. la cele două sexe. E. cromozomială = transmitere a informației genetice cantonată în cromozomi. E. extracromozomială = transmitere a informației genetice implicate în sterilitatea masculină. 2. Proprietate a stării unui material sau a unui fenomen de a depinde atât de acțiunile momentane, cât și de mulțimea stărilor succesive anterioare. 3. (Dr.) Moștenire; avere succesorală.

Intrare: ereditate
ereditate substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ereditate ereditatea
plural eredități ereditățile
genitiv-dativ singular eredități eredității
plural eredități eredităților
vocativ singular
plural