2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur.

ERECTÓR, -OÁRE, erectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2. S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur.

erector, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: fr érecteur] 1 a (D. mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. 2 sn Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definită a pieselor prefabricate grele.

ERECTÓR adj.m. (Despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. // s.n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. [< fr. érecteur].

ERECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (mușchi, nerv) care servește la ridicarea anumitor organe. II. s. n. mașină de lucru folosită la ridicarea și așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. (< fr. érecteur)

ERECTÓR ~oáre n. Mașină folosită pentru ridicarea și așezarea unor piese grele. /<fr. érecteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erector1 adj. m., pl. erectori; f. sg. și pl. erectoare

erector2 (mașină) s. n., pl. erectoare

erectór adj. m., pl. erectóri; f. sg. și pl. erectoáre

Intrare: erector (adj.)
erector1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erector
  • erectorul
  • erectoru‑
  • erectoare
  • erectoarea
plural
  • erectori
  • erectorii
  • erectoare
  • erectoarele
genitiv-dativ singular
  • erector
  • erectorului
  • erectoare
  • erectoarei
plural
  • erectori
  • erectorilor
  • erectoare
  • erectoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: erector (s.n.)
erector2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erector
  • erectorul
  • erectoru‑
plural
  • erectoare
  • erectoarele
genitiv-dativ singular
  • erector
  • erectorului
plural
  • erectoare
  • erectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erector, erectoareadjectiv

  • 1. anatomie (Despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

erector, erectoaresubstantiv neutru

  • 1. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.