15 definiții pentru erată errat errato


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

era sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 257/1 / V: (liv) errato, (îvr) errat sn / Pl: ~te / E: fr errata, it errato] 1 Listă a greșelilor de tipar (sau de fond) și a indicațiilor de corectură a acestora, care se așază, de obicei, la sfârșitul unei cărți, reviste etc. Si: (liv) corrigenda, (frr) erratum. 2 (Îdt) Greșeală de tipar.

ERÁTĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.

ERÁTĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.

ERÁTĂ, erate, s. f. Listă care se adaugă la o tipăritură și care conține îndreptarea erorilor de tipar strecurate în text. Trebuie neapărat să dăm o erată la finele volumului. CARAGIALE, O. VII 317. – Variantă: erráta s. f. invar.

ERÁTĂ s.f. Listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar (uneori și de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greși].

ERÁTĂ s. f. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda. (< fr., lat. errata)

ERÁTĂ ~e f. Listă anexată la sfârșitul unei cărți care conține rectificarea greșelilor observate. /<fr., lat. errata

erată f. lista greșelilor de tipar cu arătarea îndreptărilor de făcut.

*erátă f., pl. e. Greșit zis îld. tabla greșelilor de tipar la o carte saŭ simplu greșelĭ. Ceĭ ce zic așa se ĭaŭ după fr. errata, care e lat. errata, pl. de la erratum, greșeală, eroare. Cînd e o singură greșeală Francejiĭ zic erratum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erátă s. f., g.-d. art. erátei; pl. eráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERÁTĂ s. (TIPOGR.) (livr.) corrigenda.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erátă (eráte), s. f. – Listă la sfîrșitul unei cărți în care sînt îndreptate greșelile de tipar sau de fond. Lat. errata (sec. XIX).

Intrare: erată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • era
  • erata
plural
  • erate
  • eratele
genitiv-dativ singular
  • erate
  • eratei
plural
  • erate
  • eratelor
vocativ singular
plural
errat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
errato
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.