12 definiții pentru epurație epurațiune

epurație sf [At: DL / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr épuration] Epurare (1).

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration.

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare. – Din fr. épuration.

EPURÁȚIE, epurații, s. f. Epurare.

epuráție (-ți-e) s. f., art. epuráția (-ți-a), g.-d. art. epuráției; pl. epuráții, art. epuráțiile (-ți-i-)

epuráție s. f. (sil. -ți-e), art. epuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. epuráției; pl. epuráții, art. epuráțiile (sil. -ți-i-)

EPURÁȚIE s. v. epurare.

EPURÁȚIE s.f. Epurare, purificare, curățire. [Gen. -iei, var. epurațiune s.f. / < fr. epuration].

EPURÁȚIE s. f. epurare. (< fr. épuration)

epurațiune sf vz epurație

EPURAȚIÚNE s.f. v. epurație.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPURAȚIE s. (TEHN.) epurare, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.)

Intrare: epurație
epurație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epurație epurația
plural epurații epurațiile
genitiv-dativ singular epurații epurației
plural epurații epurațiilor
vocativ singular
plural
epurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epurațiune epurațiunea
plural epurațiuni epurațiunile
genitiv-dativ singular epurațiuni epurațiunii
plural epurațiuni epurațiunilor
vocativ singular
plural