24 de definiții pentru eprubetă eprobetă epruvetă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eprube sf [At: MARIAN, PR. I, 4/24 / V: ~uve~ (înv) ~rob~, prube / Pl: ~te / E: fr éprouvette (după probă)] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. 2 (Îf epruvetă) Piesă de probă, confecționată dintr-o cantitate mică dintr-un anumit material care, supusă unor experimente, servește la determinarea proprietăților întregului material din care face parte Si: eșantion, model.

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator.

EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette].

EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette)

EPRUBÉTĂ ~e f. Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe. ~ gradată. [G.-D. eprubetei; Sil. e-pru-] /<fr. éprouvette

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. (Franțuzism) Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă.

EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].

EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)

bebe-eprubétă s. m. Copil născut ca urmare a unei inseminări artificiale ◊ „Primul «bebe-eprubetă» norvegian s-a născut marți, prin cezariană, la spitalul din Tronheim.” R.l. 21 VII 84 p. 6; v. și vitro (din fr. bébé-éprouvette; DMC 1967)

gémeni-eprubétă s. pl.tant. 1981 Gemeni născuți prin însămânțare artificială v. vitro (din gemeni + eprubetă)

EPRUVÉTĂ ~e f. Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietății materialului respectiv. [Sil. e-pru-ve-tă] /<fr. éprouvette

*epruvétă f., pl. e (fr. éprouvette, d. épreuve, probă). Vas de sticlă în formă de tub în care se fac diferite experiențe fizice și chimice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eprubétă (tub de sticlă) (e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubétei; pl. eprubéte

eprubétă s. f. (sil. -pru-), pl. eprubéte

arată toate definițiile

Intrare: eprubetă
eprubetă substantiv feminin
  • silabație: -pru-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eprube
  • eprubeta
plural
  • eprubete
  • eprubetele
genitiv-dativ singular
  • eprubete
  • eprubetei
plural
  • eprubete
  • eprubetelor
vocativ singular
plural
eprobetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epruvetă substantiv feminin
  • silabație: -pru-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epruve
  • epruveta
plural
  • epruvete
  • epruvetele
genitiv-dativ singular
  • epruvete
  • epruvetei
plural
  • epruvete
  • epruvetelor
vocativ singular
plural