24 de definiții pentru eprubetă eprobetă epruvetă (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

eprube sf [At: MARIAN, PR. I, 4/24 / V: ~uve~ (înv) ~rob~, prube / Pl: ~te / E: fr éprouvette (după probă)] 1 Vas de sticlă, de obicei în formă cilindrică, închis la un capăt și având pereții subțiri, transparenți și rezistenți, întrebuințat în laboratoare pentru analize chimice calitative. 2 (Îf epruvetă) Piesă de probă, confecționată dintr-o cantitate mică dintr-un anumit material care, supusă unor experimente, servește la determinarea proprietăților întregului material din care face parte Si: eșantion, model.

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator.

eprubétă (tub de sticlă) (e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubétei; pl. eprubéte

eprubétă s. f. (sil. -pru-), pl. eprubéte

EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette].

EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette)

eprubétă (eprubéte), s. f. – Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Var. epruvetă. Fr. éprouvette.

EPRUBÉTĂ ~e f. Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe. ~ gradată. [G.-D. eprubetei; Sil. e-pru-] /<fr. éprouvette

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.

EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. (Franțuzism) Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări, în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă.

epruvétă (eșantion) (e-pru-) s. f., g.-d. art. epruvétei; pl. epruvéte

epruvétă s. f. (sil. -pru-), pl. epruvéte

EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].

EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)

EPRUVÉTĂ ~e f. Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietății materialului respectiv. [Sil. e-pru-ve-tă] /<fr. éprouvette

arată toate definițiile

Intrare: eprubetă
eprubetă substantiv feminin
  • silabisire: -pru-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eprube eprubeta
plural eprubete eprubetele
genitiv-dativ singular eprubete eprubetei
plural eprubete eprubetelor
vocativ singular
plural
eprobetă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
epruvetă substantiv feminin
  • silabisire: -pru-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epruve epruveta
plural epruvete epruvetele
genitiv-dativ singular epruvete epruvetei
plural epruvete epruvetelor
vocativ singular
plural