EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub mic de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, folosit în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).

EPRUBÉTĂ, eprubete, s. f. Tub de sticlă cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în munca de laborator.

eprubétă (tub de sticlă) (e-pru-) s. f., g.-d. art. eprubétei; pl. eprubéte

eprubétă s. f. (sil. -pru-), pl. eprubéte

EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette].

EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette)

eprubétă (eprubéte), s. f. – Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuințat în laborator. – Var. epruvetă. Fr. éprouvette.

EPRUBÉTĂ ~e f. Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experiențe. ~ gradată. [G.-D. eprubetei; Sil. e-pru-] /<fr. éprouvette

EPRUBÉTĂ (‹ fr. éprouvette, influențat de probă) s. f. Mic tub de sticlă, de obicei neutră, cu pereții subțiri și rezistenți, închis la un capăt, întrebuințat în laborator la analiza chimică calitativă, la luarea de diverse probe (de sânge, sucuri gastrice etc.), la culturi (în microbiologie) etc.

bebe-eprubétă s.m. Copil născut ca urmare a unei inseminări artificiale ◊ „Primul «bebe-eprubetă» norvegian s-a născut marți, prin cezariană, la spitalul din Tronheim.” R.l. 21 VII 84 p. 6; v. și vitro (din fr. bébé-éprouvette; DMC 1967)

gémeni-eprubétă s.pl.tant. 1981 Gemeni născuți prin însămânțare artificială v. vitro (din gemeni + eprubetă)