11 definiții pentru epos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epos sn [At: HELIADE, O. II, 165 / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: ngr έπος, ger Epos] (Liv) 1-3 Epopee (1-2, 4). 4 (Îla) De ~ Epopeic.

ÉPOS, eposuri, s. n. Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.

ÉPOS, eposuri, s. n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.

ÉPOS, eposuri, s. n. (Livresc) Epopee.

ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos].

ÉPOS s. n. epopee. ◊ povestire, narațiune. ◊ ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi. (< germ. Epos, gr. epos)

ÉPOS ~uri n. 1) Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi. 2) Poem epic în versuri, de mari proporții, în care se povestesc fapte eroice. /<germ. Epos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÉPOS s. v. epopee, poem epic.

Intrare: epos
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epos
  • eposul
  • eposu‑
plural
  • eposuri
  • eposurile
genitiv-dativ singular
  • epos
  • eposului
plural
  • eposuri
  • eposurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)