7 definiții pentru epizeuxis

epizeuxis sn [At: DEX / P: ~ze-u / Pl: ~uri / E: fr épizeuxis] (Lit) Reluare a unui cuvânt, fără o topică specifică.

EPIZEÚXIS s. n. Reluare a unui cuvânt, fără o topică specifică. [Pr.: -ze-u-] – Din fr. épizeuxis.[1]

  1. În original:... [Pr.: -zeu-u-]..., evident greșit. — LauraGellner

EPIZEÚXIS s. n. (Lit.) Reluare a unui cuvânt, fără o topică specifică. [Pr.: -ze-u-] – Din fr. épizeuxis.

epizeúxis s. n. (sil. -ze-u-)

EPIZEÚXIS s.n. Reluare imediată a unui cuvânt în propoziție sau în vers. [Pron. -ze-u-. / < fr., gr. epizeuxis].

EPIZEÚXIS s. n. reluare imediată a unui cuvânt în propoziție sau în vers. (< fr. épizeuxis, gr. epizeuxis)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

epizeuxă (gr. epizeuxis „legătură prin repetarea unui cuvânt”), figură care constă în reluarea imediată a unui cuvânt în propoziție sau vers: x x... /; sau: x x x... (R): „Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare.” (Eminescu) • Fiind o repetiție neîntreruptă a aceluiași cuvânt, e. poate fi numită, după Lausberg (p. 1243), anadiploză, atunci când cuvântul se repetă o singură dată. În retorica clasică i se mai spune și palinlogie (iteratio „repetiție”). Anadiploza, însă, are stereotipia ei specifică. Sin. palinlogie.

Intrare: epizeuxis
epizeuxis substantiv neutru
  • silabisire: -ze-u-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epizeuxis epizeuxisul
plural
genitiv-dativ singular epizeuxis epizeuxisului
plural
vocativ singular
plural