2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EPISTEMOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al epistemologiei. [Cf. it. epistemologo].
EPISTEMOLÓG, -Ă s. m. f. adept al epistemologiei. (< fr. épistémologue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
epistemológă s. f., g.-d. art. epistemológei; pl. epistemológe
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epistemológă s. f., pl. epistemológe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
epistemológ s. m., pl. epistemológi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EPISTEMO- „cunoaștere”. ◊ gr. episteme „cunoaștere, știință” > fr. épistémo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. epistemo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., adept al epistemologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; sin. teorie a cunoașterii științifice.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F6) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||