2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPISTEMOLÓG, -Ă s.m. și f. Adept al epistemologiei. [Cf. it. epistemologo].

EPISTEMOLÓG, -Ă s. m. f. adept al epistemologiei. (< fr. épistémologue)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epistemológă s. f., g.-d. art. epistemológei; pl. epistemológe

epistemológă s. f., pl. epistemológe

epistemológ s. m., pl. epistemológi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPISTEMO- „cunoaștere”. ◊ gr. episteme „cunoaștere, știință” > fr. épistémo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. epistemo-.~log (v. -log), s. m. și f., adept al epistemologiei; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; sin. teorie a cunoașterii științifice.

Intrare: epistemologă
epistemologă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epistemolo
  • epistemologa
plural
  • epistemologe
  • epistemologele
genitiv-dativ singular
  • epistemologe
  • epistemologei
plural
  • epistemologe
  • epistemologelor
vocativ singular
plural
Intrare: epistemologă
epistemologă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epistemologă
  • epistemologa
plural
  • epistemologe
  • epistemologele
genitiv-dativ singular
  • epistemologe
  • epistemologei
plural
  • epistemologe
  • epistemologelor
vocativ singular
plural