7 definiții pentru epiplocă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. Concatenație. – Din fr. épiploque.

epiplo sf [At: DEX2 / Pl: ~ce / E: fr épiploque] (Lit) Concatenație.

EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque.

EPIPLÓCĂ s.f. (Ret.) Concatenație. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke].

EPIPLÓCĂ s. f. concatenație (1). (< fr. épiploque)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epiplocă (gr. epiploke „înlănțuire”), sin. concatenație.

Intrare: epiplocă
epiplocă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epiplo
  • epiploca
plural
  • epiploce
  • epiplocele
genitiv-dativ singular
  • epiploce
  • epiplocei
plural
  • epiploce
  • epiplocelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epiplo, epiplocesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.