7 definiții pentru epiplocă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epiplo sf [At: DEX2 / Pl: ~ce / E: fr épiploque] (Lit) Concatenație.

EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. Concatenație. – Din fr. épiploque.

EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque.

EPIPLÓCĂ s.f. (Ret.) Concatenație. [< fr. épiploque, cf. gr. epiploke].

EPIPLÓCĂ s. f. concatenație (1). (< fr. épiploque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epiplócă s. f., pl. epiplóce


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epiplocă (gr. epiploke „înlănțuire”), sin. concatenație.

Intrare: epiplocă
epiplocă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epiplo
  • epiploca
plural
  • epiploce
  • epiplocele
genitiv-dativ singular
  • epiploce
  • epiplocei
plural
  • epiploce
  • epiplocelor
vocativ singular
plural