9 definiții pentru epiloga

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer.

EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer.

epiloga vt [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II, 287 / Pzi: ~ghez / E: fr épiloguer] (Rar) 1 A încheia. 2 (Irn) A găsi de spus ceva în plus la orice.

EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A termina, a încheia. Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 287.

EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare].

EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epiloga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 epiloghea

epilogá vb., ind. prez. 1 sg. epiloghéz, 3 sg. și pl. epilogheáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

epiloga vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

Intrare: epiloga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • epiloga
  • epilogare
  • epilogat
  • epilogatu‑
  • epilogând
  • epilogându‑
singular plural
  • epiloghea
  • epilogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • epiloghez
(să)
  • epiloghez
  • epilogam
  • epilogai
  • epilogasem
a II-a (tu)
  • epiloghezi
(să)
  • epiloghezi
  • epilogai
  • epilogași
  • epilogaseși
a III-a (el, ea)
  • epiloghea
(să)
  • epilogheze
  • epiloga
  • epilogă
  • epilogase
plural I (noi)
  • epilogăm
(să)
  • epilogăm
  • epilogam
  • epilogarăm
  • epilogaserăm
  • epilogasem
a II-a (voi)
  • epilogați
(să)
  • epilogați
  • epilogați
  • epilogarăți
  • epilogaserăți
  • epilogaseți
a III-a (ei, ele)
  • epiloghea
(să)
  • epilogheze
  • epilogau
  • epiloga
  • epilogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epiloga, epiloghezverb

  • 1. rar Conclude, isprăvi, sfârși, termina, încheia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mascarada fusese prea mare, ca să poată fi epilogată așa de simplu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 287. DLRLC
    • 1.1. A găsi de spus ceva în plus la orice. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.