13 definiții pentru epigramatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIGRAMATIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.

EPIGRAMATIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.

epigramatic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épigrammatique, it epigrammatico, lat epigrammaticus] 1 Care caracterizează epigrama (2). 2 Care aparține epigramei (2). 3 Specific epigramei (2). 4 Cu caracter de epigramă (2). 5 (Înv) Înclinat spre epigramă (5) Si: înțepător, satiric, usturător.

EPIGRAMATIC, -Ă, epigramatici, -e, adj. Care are caracter de epigramă, satiric, înțepător, usturător. Stil epigramatic. Literatură epigramatică.Urmează înainte și răspunde prin forma epigramatică. ALECSANDRI, S. 38.

EPIGRAMATIC, -Ă adj. Cu caracter de epigramă; satiric, înțepător. [Cf. fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus].

EPIGRAMATIC, -Ă adj. cu caracter de epigramă; satiric; epigramistic. (< fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus)

EPIGRAMATIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de epigramă; propriu epigramei. 2) Care conține o epigramă. /<fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus

*epigramátic, -ă adj. (d. epigramă. V. gramatic). De epigramă: întorsătură epigramatică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epigramatic (desp. -pi-gra-) adj. m., pl. epigramatici; f. epigramatică, pl. epigramatice

epigramatic (-pi-gra-) adj. m., pl. epigramatici; f. epigramatică, pl. epigramatice

epigramatic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigramatici; f. sg. epigramatică, pl. epigramatice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EPIGRAMATIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)

EPIGRAMATIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)

Intrare: epigramatic
epigramatic adjectiv
  • silabație: e-pi-gra- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epigramatic
  • epigramaticul
  • epigramaticu‑
  • epigramatică
  • epigramatica
plural
  • epigramatici
  • epigramaticii
  • epigramatice
  • epigramaticele
genitiv-dativ singular
  • epigramatic
  • epigramaticului
  • epigramatice
  • epigramaticei
plural
  • epigramatici
  • epigramaticilor
  • epigramatice
  • epigramaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epigramatic, epigramaticăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.