epidermă sf [At: J. CIHAC, I. N. 252/25 / V: epiderm sn / Pl: ~me / E: fr épiderme, lat epidermis] 1 Țesut de protecție care acoperă părțile aeriene ale plantelor (erbacee superioare), format, de obicei, dintr-un singur strat de celule Si: cuticulă, membrană. 2 Strat exterior, superficial, care acoperă derma și formează, împreună cu aceasta, pielea care învelește corpul omului și al animalelor superioare. 3 (Pex) Piele. 4 (Fig; înv; îs) ~ sufletului Sensibilitate. 5 (Îe) A avea ~ma sensibilă A fi sensibil. 6 (Îae) A fi susceptibil. 7 (Asr) Suprafață exterioară a unui corp. 8 (Asr) Înveliș protector. 9 (Asr) Coajă. corectată

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. Strat exterior, superficial, care acoperă derma și formează, împreună cu aceasta, pielea care învelește corpul omului și al animalelor superioare. ♦ Țesutul exterior de protecție al plantelor, format de cele mai multe ori dintr-un singur strat de celule.

EPIDÉRMĂ s.f. Membrană care acoperă derma și formează împreună cu aceasta pielea. ♦ Țesut protector al plantelor, format dintr-un strat de celule așezate la exterior. [Var. epiderm s.n. / < fr. épiderme, cf. gr. epi – deasupra, derma – piele].

EPIDÉRMĂ s. f. 1. epiteliu care acoperă derma, formând cu aceasta pielea. 2. țesut protector al plantelor, dintr-un strat de celule la exterior. (< fr. épiderme, lat. epidermis)

EPIDÉRMĂ ~e f. 1) Strat superior al pielii. 2) Țesut exterior de protecție al plantelor. [G.-D. epidermei] /<fr. épiderme, lat. epidermis

epidermă f. 1. membrană transparentă ce acopere pielea; 2. fig. pătură exterioară, suprafață: epiderma globului pământesc.

*epidérmă f., pl. e (fr. ’epiderme, lat. epidermis, d. vgr. epidermís, -ídos, derivat d. dérma, pele). Anat. Stratu semitransparent care acopere pelea animalelor. Fig. Parte iritabilă, sensibilă: a avea epiderma sensibilă. Bot. Membrană transparentă care acopere toate părțile unuĭ vegetal expuse la aer.

epiderm sn vz epidermă

EPIDÉRM s.n. v. epidermă.

epidérmă s. f., g.-d. art. epidérmei; pl. epidérme

epidérmă s. f. → dermă

epidermă