11 definiții pentru epidermă epiderm

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la vertebrate mai multe straturi. 2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. épiderme, lat. epidermis.

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la vertebrate mai multe straturi. 2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. épiderme, lat. epidermis.

EPIDÉRMĂ, epiderme, s. f. Strat exterior, superficial, care acoperă derma și formează, împreună cu aceasta, pielea care învelește corpul omului și al animalelor superioare. ♦ Țesutul exterior de protecție al plantelor, format de cele mai multe ori dintr-un singur strat de celule.

epidérmă s. f., g.-d. art. epidérmei; pl. epidérme

epidérmă s. f. → dermă

EPIDÉRMĂ s.f. Membrană care acoperă derma și formează împreună cu aceasta pielea. ♦ Țesut protector al plantelor, format dintr-un strat de celule așezate la exterior. [Var. epiderm s.n. / < fr. épiderme, cf. gr. epi – deasupra, derma – piele].

EPIDÉRMĂ s. f. 1. epiteliu care acoperă derma, formând cu aceasta pielea. 2. țesut protector al plantelor, dintr-un strat de celule la exterior. (< fr. épiderme, lat. epidermis)

EPIDÉRMĂ ~e f. 1) Strat superior al pielii. 2) Țesut exterior de protecție al plantelor. [G.-D. epidermei] /<fr. épiderme, lat. epidermis

epidermă f. 1. membrană transparentă ce acopere pielea; 2. fig. pătură exterioară, suprafață: epiderma globului pământesc.

*epidérmă f., pl. e (fr. ’epiderme, lat. epidermis, d. vgr. epidermís, -ídos, derivat d. dérma, pele [!]). Anat. Stratu semitransparent care acopere [!] pelea animalelor. Fig. Parte iritabilă, sensibilă: a avea epiderma sensibilă. Bot. Membrană transparentă care acopere toate părțile unuĭ vegetal expuse la aer.

EPIDÉRM s.n. v. epidermă.

Intrare: epidermă
epidermă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epidermă epiderma
plural epiderme epidermele
genitiv-dativ singular epiderme epidermei
plural epiderme epidermelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epiderm epidermul
plural epiderme epidermele
genitiv-dativ singular epiderm epidermului
plural epiderme epidermelor
vocativ singular
plural

epidermă epiderm

  • 1. Epiteliu care acoperă corpul omului și al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la vertebrate mai multe straturi.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Strat exterior, superficial, care acoperă derma și formează, împreună cu aceasta, pielea care învelește corpul omului și al animalelor superioare.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Țesut vegetal exterior de protecție al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: