10 definiții pentru epidemiologie

epidemiologie sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2394 / P: ~mi-o~ / Pl: ~ii / E: fr épidémiologie] 1-2 (Știință care se ocupă cu) studiul cauzelor și naturii epidemiilor (2), prevenirea și combaterea lor.

EPIDEMIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și mijloacele de prevenire și combatere a acestora. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologie.

EPIDEMIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor, precum și măsurile menite a le preveni și combate. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. épidémiologie.

EPIDEMIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă de cauzele și natura epidemiilor, precum și de măsurile menite a le preveni și combate.

epidemiologíe (-mi-o-) s. f., art. epidemiología, g.-d. epidemiologíi, art. epidemiologíei

EPIDEMIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază epidemiile. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. épidémiologie, cf. fr. épidémie, gr. logos – studiu].

EPIDEMIOLOGÍE s. f. ramură a medicinei și a igienei care studiază epidemiile. (< fr. épidémiologie)

EPIDEMIOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul epidemiilor. /<fr. épidémiologie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

epidemiologíe s. f. (sil. -mi-o-), art. epidemiología, g.-d. epidemiologíi, art. epidemiologíei

EPIDEMIO- „epidemie, epidemic”. ◊ gr. epidemios „care se stabilește într-o țară” > fr. épidémio-, germ. id., it. id. > rom. epidemio-.~log (v. -log), adj., s. m. și f., specialist în epidemiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază cauzele și natura epidemiilor.

Intrare: epidemiologie
epidemiologie substantiv feminin
  • silabație: -mi-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epidemiologie
  • epidemiologia
plural
genitiv-dativ singular
  • epidemiologii
  • epidemiologiei
plural
vocativ singular
plural