*epidemiológă (rar) s. f., g.-d. art. epidemiológei; pl. epidemiológe

epidemiológă s. f. (sil. -mi-o-), pl. epidemiológe

EPIDEMIOLÓG, -Ă, epidemiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în epidemiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din epidemiologie (derivat regresiv).

EPIDEMIOLÓG, -Ă, epidemiologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în epidemiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din epidemiologie (derivat regresiv).

*epidemiológ (-mi-o-) s. m., pl. epidemiológi

epidemiológ s. m. (sil. -mi-o-), pl. epidemiológi

EPIDEMIOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în epidemiologie. [Cf. it. epidemiologo].

EPIDEMIOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în epidemiologie. (< it. epidemiologo)

EPIDEMIOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Medic specializat în epidemiologie. /Din epidemiologie

epidemiológ s. m., adj. Specialist care studiază legătura dintre boli și factorii care sporesc posibilitatea declanșării lor ◊ „Într-un studiu intitulat «Spre o tehnologie mai umanizată», rezultat al investigațiilor efectuate [...] de către un grup de experți epidemiologi, igieniști, statisticieni, ergonomiști, Congresul canadian al muncii avertizează că «riscurile de îmbolnăvire a muncitorilor sunt cu atât mai mari cu cât petrec mai multe ore în fața terminalelor cu ecrane video» [...]” R.l. 14 XII 82 p. 6 (der. regr. din epidemiologie; cf. it. epidemiologo; DN3, DEX-S)

EPIDEMIO- „epidemie, epidemic”. ◊ gr. epidemios „care se stabilește într-o țară” > fr. épidémio-, germ. id., it. id. > rom. epidemio-. □ ~log (v. -log), adj., s. m. și f., specialist în epidemiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază cauzele și natura epidemiilor.