13 definiții pentru epicheremă epichiremă epiheremă epihiremă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epichere sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: ~chir~, epihe~, (rar) epihir~ / Pl: ~me, (rar) ~mate / E: fr épichérème, it epicherema, lat epicherema, ngr ἐπιχείρημα] Raționament deductiv alcătuit din mai multe silogisme, de obicei eliptice, ale căror premize apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare Vz entimemă. modificată

EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism prescurtat, având una dintre premise sau ambele entimeme. – Din fr. épichérème, lat. epicherema.

EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare. – Din fr. épichérème, lat. epicherema.

EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. (Logică) Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare.

EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr. épichérème, gr. epicheirema].

EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema)

epichire sf vz epicheremă

epihere sf vz epicheremă

epihire sf vz epicheremă

*epichirémă și -hirémă f., pl. e (vgr. epi-heirema, d. heir, mînă; lat. epichiréma și epicheréma, it. epicheréma, fr. epichérème. V. chir-urg. Log. Silogizm în care fiecare premisă e însoțită de proba eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme

epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

epicheremă (gr. epikheirema „scurtă argumentare”), raționament oratoric a cărui concluzie se bazează pe fapte verosimile, enunțate în cele două premise (spre deosebire de silogism care demonstrează un fapt cert prin altul cert) (P): „Este oare verosimil ca un tată să fi fost ucis de fiul său? să fi comis incest cu fiica sa?” (Q., vol. II, p. 38) Sin. ratiocinatio.

Intrare: epicheremă
epicheremă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epichere
  • epicherema
plural
  • epichereme
  • epicheremele
genitiv-dativ singular
  • epichereme
  • epicheremei
plural
  • epichereme
  • epicheremelor
vocativ singular
plural
epichiremă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epiheremă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
epihiremă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.