7 definiții pentru epicheremă

EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism prescurtat, având una dintre premise sau ambele entimeme. – Din fr. épichérème, lat. epicherema.

EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare. – Din fr. épichérème, lat. epicherema.

EPICHERÉMĂ, epichereme, s. f. (Logică) Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare.

epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme

epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme

EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr. épichérème, gr. epicheirema].

EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema)

Intrare: epicheremă
epicheremă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epichere epicherema
plural epichereme epicheremele
genitiv-dativ singular epichereme epicheremei
plural epichereme epicheremelor
vocativ singular
plural