11 definiții pentru epicen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epicen, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr épicène] (D. substantive, nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe.

EPICÉN, epicene, adj. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus.[1]

  1. Mențiunea n. a fost eliminată, dar cuvântul-titlu indică în continuare doar singularul masculin și pluralul feminin. — cata

EPICÉN, epicene, adj. n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus.

EPICÉN, epicene, adj. n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru desemnarea ambelor sexe. «Bîtlan», «privighetoare»,«papagal» sînt substantive epicene.

EPICÉN adj.n. (Despre substantive nume de ființe) Care are o formă unică pentru masculin și feminin. [< fr. épicène, cf. gr. epikoinos – comun].

EPICÉN adj. (despre substantive nume de ființe) care are o formă unică pentru masculin și feminin. (< fr. épicène, lat. epicoenus, gr. epikoinos)

EPICÉN ~ă (~i, ~e) gram. (despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor genuri. /<fr. épicene, lat. epicoenus

*epicén, -ă adj. (vgr. epí-koinos. V. cenobiŭ). Gram. Se zice despre substantivele care aŭ aceĭașĭ formă p. masculin și feminin, ca copil, vultur, dihor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!epicén (substantiv ~) adj. m.; pl. f. epicéne

epicén adj. n., pl. epicéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EPICÉN adj. (< fr. épicène, cf. gr. epikoinos – comun): în sintagma substantiv epicen (v.).

Intrare: epicen
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epicen
  • epicenul
  • epicenu‑
plural
  • epicene
  • epicenele
genitiv-dativ singular
  • epicen
  • epicenului
plural
  • epicene
  • epicenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)