epanalepsă sf [At: LM / V: (îvr) ~sis sn / Pl: ~se / E: fr épanalepse, épanalepsis, gr ἐπανάληψις] (Rar) Figură retorică constând din repetarea unui cuvânt sau a unei fraze sau din reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau a frazei.

EPANALEPSĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constînd în repetarea întreruptă a aceluiași cuvînt sau a unui grup de cuvinte în propoziție sau vers. [< fr. épanalepse, gr. epanalepsis].

EPANALEPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis)

epanalepsis sn vz epanalepsă

epanalepsă s. f., g.-d. art. epanalepsei; pl. epanalepse

epanalepsă s. f., g.-d. art. epanalepsei; pl. epanalepse

epanalepsă s. f., g.-d. art. epanalepsei; pl. epanalepse

epanalepsă (gr. epanalepsis „reluare”, „repetiție”), figură care constă în repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte), întreruptă, de obicei, prin interpunerea altui cuvânt sau grup de cuvinte: x(y)x... sau:...x(y)x (R): „Ostașul din fundul Siberiei le povestea istorii neînțelese, în graiul neînțeles, li ridica pe genunchi și le iscodea jucărele în dorul odraslelor de acasă, de dincolo de munți, de ape, codri și stepe, și iarăși de munți, de ape, codri și stepe” (Cezar Petrescu). • Repetiția epanaleptică este în același timp și o repetiție-refren, prin caracterul ei obsesiv, când se reia de mai multe ori în aceeași operă (fragment de operă).