11 definiții pentru eolotropie

EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie.

EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie.

EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop.

eolotropíe (e-o-lo-tro-) s. f., art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile

eolotropíe s. f. (sil. e-o-, -tro-), art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile

EOLOTROPÍE s. v. anizotropie.

EOLOTROPÍE s.f. Însușirea de a fi eolotrop. [Gen. -iei. / < fr. éolotropie].

EOLOTROPÍE s. f. anizotropie. (< fr. éolotropie)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EOLOTROPÍE s. (FIZ.) anizotropie. (~ unui corp.)

EOLOTROPÍE (‹ fr. {i}) s. f. Însușire a unui corp de a nu fi izotrop; anizotropie. ◊ E. magnetică = proprietate a unor corpuri solide omogene de a se magnetiza inegal, în diferite direcții, când sunt supuse unor deformații.

EOLO- „instabil, inegal, necoplanar”. ◊ gr. aiolos „vînt, repede, înclinat” > fr. éolo- > rom. eolo-.~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe sau corpuri) care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile; ~tropie (v. -tropie), s. f., însușirea unei substanțe sau a unui corp de a fi eolotrop.

Intrare: eolotropie
eolotropie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eolotropie eolotropia
plural eolotropii eolotropiile
genitiv-dativ singular eolotropii eolotropiei
plural eolotropii eolotropiilor
vocativ singular
plural