10 definiții pentru eolotrop

EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope.

EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre unele corpuri, substanțe etc.) Care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotrope.

EOLOTRÓP, -Ă, eolotropi, -e, adj. (Despre corpuri) Care nu este izotrop.

eolotróp (e-o-lo-trop) adj. m., pl. eolotrópi; f. eolotrópă, pl. eolotrópe

eolotróp adj. m. (sil. e-o-, mf. -trop), pl. eolotrópi; f. sg. eolotrópă, pl. eolotrópe

EOLOTRÓP s., adj. v. anizotrop.

EOLOTRÓP, -Ă adj. (Fiz.; despre corpuri; op. izotrop) Care nu are proprietăți identice în toate direcțiile. [Pron. e-o-. / < fr. éolotrope].

EOLOTRÓP, -Ă adj. anizotrop. (< fr. éolotrope)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EOLOTRÓP s., adj. (FIZ.) anizotrop. (Corp ~.)

EOLO- „instabil, inegal, necoplanar”. ◊ gr. aiolos „vînt, repede, înclinat” > fr. éolo- > rom. eolo-.~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe sau corpuri) care nu prezintă proprietăți fizice identice în toate direcțiile; ~tropie (v. -tropie), s. f., însușirea unei substanțe sau a unui corp de a fi eolotrop.

Intrare: eolotrop
eolotrop adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eolotrop eolotropul eolotro eolotropa
plural eolotropi eolotropii eolotrope eolotropele
genitiv-dativ singular eolotrop eolotropului eolotrope eolotropei
plural eolotropi eolotropilor eolotrope eolotropelor
vocativ singular
plural