11 definiții pentru enumerație

ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care se recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio.

ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio.

ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. (Rar) 1. Enumerare. 2. Figură de stil constînd în înșirarea unor argumente, fapte, amănunte referitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Învechit) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior.

enumeráție (-ți-e) s. f., art. enumeráția (-ți-a), g.-d. art. enumeráției; pl. enumeráții, art. enumeráțiile (-ți-i-)

enumeráție s. f. → numerație

ENUMERÁȚIE s. v. enumerare.

ENUMERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio].

ENUMERÁȚIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. (< fr. énumération, lat. enumeratio)

ENUMERÁȚIE ~i f. 1) v. A ENUMERA. 2) Figură de stil, constând în numirea consecutivă a unor argumente și fapte referitoare la aceeași împrejurare sau la aceeași temă, pentru a reda ceva cu mai multă forță de convingere. /<fr. énumération, lat. enumeratio, ~onis

*enumerațiúne f. (lat. enumerátio, -ónis). Acțiunea de a enumera. Ret. O figură pin [!] care înșirĭ faptele. – Și -áție și -áre. V. retorică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ENUMERÁȚIE s. enumerare, înșirare, înșiruire. (O ~ completă.)

Intrare: enumerație
enumerație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enumerație enumerația
plural enumerații enumerațiile
genitiv-dativ singular enumerații enumerației
plural enumerații enumerațiilor
vocativ singular
plural